Tâmpa, "Hotelul Carpaţi" şi turnul bisericii reformate, demolată în anii '60 pentru a face loc aripii noi a hotelului.
În anii 1950-1960, un turist care dorea să vină cu trenul până la poalele Tâmpei, când pleca din gară nu putea cere un bilet până la Braşov pentru că oraşul, oficial, nu mai exista. Numele acestei localităţi fusese preschimbat în Oraşul Stalin. Un banc al epocii spunea că această „onoare” fusese iniţial atribuită Sibiului însă, din cauza deja celebrului mezel local care nu putea deveni „Salam de Stalin”, a fost ales un alt oraş din buricul Republicii Populare Române pentru a marca „dragostea” româno-sovietică.
Cum s-a ajuns la această idee năstruşnică ca Braşovul să poarte numele „mult iubitului” conducător sovietic? Am descoperit în numărul din mai 2010 al revistei Istorie şi civilzaţie actul de naştere al acestui capitol din viaţa urbei noastre. Este vorba de o cerere a „oamenilor muncii” din Braşov adresată conducerii ţării şi care suna în felul următor:
„Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, Guvernului Republicii Populare Române
Dragi Tovarăşi,
La iniţiativa C.F.R.-iştilor, noi, oamenii muncii din oraşul Braşov am hotărât să propunem ca numele oraşului nostru să fie schimbat dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, scumpului şi iubitului prieten al poporului muncitor din ţara noastră, învăţătorului şi eliberatorului nostru – marelui Stalin.
Oraşul nostru este unul dintre principalele centre industriale ale ţării; marile sale întreprinderi, ca uzinele de tractoare „Sovromtractor”, ca întreprinderea metalurgică „Steagul Roşu” şi multe altele, sunt binecunoscute oamenilor muncii din întreaga ţară. În oraşul nostru convieţuiesc frăţesc, muncind şi lucrând cot la cot, muncitorii români cu muncitorii unguri şi cu muncitori de alte naţionalităţi.
Planul Cincinal deschide în faţa oraşului şi regiunei Braşov noi perspective de dezvoltare a economiei şi a culturii. Muncitorii din Braşov depun mari eforturi pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor prevăzute în Plan. Pe primul semestru al anului 1950, întreprinderile din Braşov au îndeplinit Planul de Stat cu 114%.
Suntem convinşi că conducerea Partidului şi Guvernului Republicii Populare Române vor satisface dorinţa noastră înflăcărată şi vor acorda oraşului nostru înalta cinste de a purta numele de oraşul Stalin.
Noi ne angajăm în faţa Partidului, a Guvernului şi în faţa marelui Stalin, să nu ne precupeţim puterile pentru a dobândi noi succese în întărirea politică, economică şi culturală a Patriei, în lupta pentru pace, pentru socialism şi a ne dovedi demni de această cinste.
Trăiască Patria noastră, Republica Populară Română, ţara unde se construieşte socialismul! Trăiască marele conducător al poporului sovietic, genialul învăţător al oamenilor muncii de pretutindeni, tovaraşul Stalin!
Scrisoarea a fost adoptată în unanimitate în adunările oamenilor muncii din toate întreprinderile oraşului Braşov.
În numele oamenilor muncii din oraşul Braşov.”
Iată şi răspunsul:
„Răspunsul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi al guvernului Republicii Populare Române la scrisoarea oamenilor muncii din oraşul Braşov.
Dragi tovarăşi,
Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român şi guvernul Republicii Populare Române salută călduros iniţiativa ceferiştilor din Braşov, căreia i s-a alăturat cu entuziasm oamenii muncii din celelalte întreprinderi din oraşul vostru, ca numele oraşului Braşov să fie schimbat, dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, conducătorului poporului sovietic, eliberatorului şi prietenului iubit al poporului nostru I.V. Stalin.
Guvernul R.P.R. şi Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român au luat hotărârea de a sprijini cererea voastră şi de a propune Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române să satisfacă dorinţa arzătoare a oamenilor muncii din Braşov, dându-i acestui oraş numele de: Oraşul Stalin.
Guvernul Republicii Populare Române şi Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român exprimă convingerea că oamenii muncii din Braşov se vor dovedi la înălţimea cinstei mari de a fi cetăţeni ai oraşului care poartă numele tovarăşului Stalin.
Vă urăm noi succese în lupta pentru depăşirea prevederilor planului de stat pe 1950, pentru pregătirea condiţiilor în vederea realizării planului cincinal, pentru apărarea păcii, asigurarea bunei stări a celor ce muncesc şi victoria socialismului în ţara noastră.
Preşedintele Consiliului de Miniştrii al Republicii Populare Române, Dr. Petru Groza.
Secretar General al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, Gheorghe Gheorghiu – Dej.”
Uite aşa Braşovul a ajuns sa fie denumit oraşul Stalin, oficializarea făcându-se în septembrie 1950 cu prilejul unei noi reorganizări teritoriale a României. Şi cum pe vremea aia un simbol hollywoodian era considerat de influenţa imperialistă, noul nume al oraşului a fost inserat Tâmpei într-o manieră eco-friendly prin intermediul scrierii cu brazi, copacul veşnic verde. Mai multe imagini din epocă aici.
Inițiativa CFR-iștilor a fost de fațadă, sau existau oameni din cadrul acestora care chiar doreau acest lucru? Și dacă da, era doar un instrument de a se remarca (politic)?
Din punct de vedere al autorităţilor vremii, cererea ceferiştilor a fost 100% “de faţadă”, jocurile fiind deja făcute la Bucureşti, însă nu puţini au fost cei cu adevărat animaţi de spiritul grobian şi revanşard al epocii. După cum nu puţini au fost cei care plângeau pe străzi la moartea marelui dictator, de parcă ar fi fost sfârşitul lumii… Un regim comunist nu se poate bizui doar pe infracţionalitate de stat (asta fiind însă prima şi adevărata sa natură definitorie), are nevoie şi de prostia celor mulţi, de sărăcie fizică dar şi morală, de dezinformare, de false ţinte, de exacerbarea urii etc. Agresorul şi victima sunt de multe ori în simbioză.
Referitor la inscripţia de pe Tâmpa, ea nu are legătură cu momentul schimbării de nume al oraşului, ci este o iniţiativă ulterioară marginală şi marginalizată. Din cauza aceasta s-a evitat reproducerea ei în fotografiile epocii, folosindu-se chiar tehnici de mascare prin retuşare.